Dragoș-Ioan Rusu

27 de ani, membru al Multicultural Business Institute

 Experiență în studiul chitarei: 14 ani

Ore predate până în prezent (atât copiilor, cât și adulților): 600+

 Zâmbete obținute: de 10x mai multe

 Alte instrumente studiate: ClaviaturăBaterie (Tobe), Voce

Am început să predau chitară atât copiilor cât și adulților în anul 2020 și, fără să îmi dau seama, predatul a devenit activitatea mea principală. Fiecare dintre persoanele cu care am avut plăcerea să lucrez a reușit să guste negreșit din dulcele progres personal, iar în ceea ce mă privește pot spune că aceleași realizări au fost cele care m-au ajutat să urc la rândul meu pe propria scară a progresului.

Consider că, în prezent, lumea în care trăim duce o anumită lipsă de frumos. În griul și geometria uneori ascuțită a realității oamenilor, culorile și formele blânde ale artei ne pot arăta lucrurile care contează cu adevărat și, în plus, ne pot ghida în egală măsură către acestea, însă desigur numai atunci când (și dacă) noi o vom permite.

De multe ori ne surprindem blocați în ritmul accelerat al vieții cotidiene, pierduți în marea propriilor griji și nevoi personale și, din păcate, ajungem să dăm la o parte ceea ce simțim pentru ceva ce considerăm că va reuși să ne scoată cumva la suprafață: mintea umană.

Într-o lume în care „100% minte, 0% inimă” a devenit un normal, muzica este cea care se poate dovedi a fi piesa lipsă din puzzle, cheia potrivită pentru contrabalansarea celor două extreme, ajutându-ne astfel să revenim la un echilibru de mult pierdut.

Cu alte cuvinte, trăim vremuri în care, în anumite circumstanțe, arta se poate dovedi mai eficientă decât cel mai puternic medicament aflat în existență.

În ceea ce mă privește, arta pe care am ales-o (sau care poate m-a ales) este, evident, muzica. Iar primul instrument prin care această artă a ales să mi se arate a fost chitara. Spus pe scurt, sunt o persoană care pur și simplu iubește arta muzicii. Și totuși, în mod paradoxal, dacă cineva m-ar întreba „de ce?”, sincer nu aș ști ce să răspund. Știu doar că, oricât de mult aș încerca, nu îmi pot închipui o lume în care aceasta lipsește.

În esență, ceea ce îmi doresc, de fapt, este să ating oamenii prin muzică în același fel în care muzica altora a reușit să mă atingă în trecut (și încă reușește să o facă și astăzi).

Muzica poate fi puternică, mai puternică decât suntem capabili a ne închipui. Și, folosită corect, ea ne poate ajuta în a face față anumitor aspecte ale vieții în moduri pe care nici nu ni le-am fi imaginat ca fiind posibile până la momentul respectiv.

Iar legat de propria-mi rezonanță cu acest magnific instrument, cum o fotografie (sau video, în acest caz :P) face cât o mie de cuvinte, vă invit să vizionați mini-videoclipurile de mai jos:

Material din anul 2016, extras dintr-un concert al trupei din care făceam parte la vremea respectivă:

https://www.youtube.com/watch?v=56yQ_X2EREA

Iar pentru ceva mai recent, vă ofer un material filmat spre sfârșitul anului 2021:

https://www.youtube.com/watch?v=a0nr2T2bTB0

Cum pasiunea mea principală este muzica (sub nenumăratele ei forme), am îndrăznit ca pe lângă chitară să îmi pun la încercare și abilitățile de compoziție. Câteva dintre rezultate le veți găsi mai jos:

Track 01: https://www.youtube.com/watch?v=EWHP76SwgnM

Track 02: https://www.youtube.com/watch?v=LHoGxkAfYmg

Cred că, pentru moment, am „vorbit” destul. Mai multe vom avea plăcerea să povestim pe viitor, față în față.

Până atunci, vă doresc toate cele bune!

Cu toată considerația,

Dragoș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *