Ștefan Cotae

• Multicultural Ambassador, Scriitor și Senior Researcher la Multicultural Business Institute
• Colonel în rezervă (prin pensionare) fost Șef al Logisticii de nivel Mare Unitate, Șef al Comunicațiilor și Informaticii de nivel Mare Unitate, Ofițer de Stat Major, în cadrul Ministerului Apărării Naționale
• Inginer diplomat, specializat în domeniul construcțiilor de mașini, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții de Mașini
• Specializat în tehnologii moderne de fabricație a pieselor din materiale plastice și compozite, prin studii aprofundate post-universitare, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
• Specializat în conducerea activităților de comunicații și informatică, prin curs post-universitar, domeniul științe militare, informații și ordine publică, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Facultatea de Securitate și Apărare
• Peste 25 de ani de calificări profesionale realizate în sistemul școlar public de toate gradele (de la liceu până la doctorat), în domenii precum: științe militare, telecomunicații, management, informatică, inginerie, chimie, limbi străine.
• Cunoscător al limbilor: engleză, franceză, rusă, română.
• Membru al Cenaclului literar „Octavian Goga”, Cluj Napoca
• în calitate de doctorand al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, cu teza „Contribuţii privind îmbunătăţirea performanțelor materialelor compozite polimerice pe bază de fibre de carbon”a desfășurat o importantă activitate de cercetare științifică teoretică și practică, participând cu articole științifice la conferințe de nivel internațional, astfel: a) The 3 ^rd International Polymers Processing Conference (ippc 2013), Sibiu, 7-8 noiembrie 2013, în cadrul căreia a prezentat articolul „Comportarea mecanică a structurilor compozite polimerice”; b) International Conference of Technology for Polymeric and Composites Products – Bucharest, Romania (POLCOM 2014), 23 – 24 october, 2014, în cadrul căreia a prezentat articolul „Considerații privind comportarea mecanică, la temperaturi scăzute, a materialelor compozite polimerice”, publicat în volumul „Advanced Technologies in Designing and Progressive Development of Manufacturing System”, ISBN-13: 978-3-03835-443-7
• Poet, autor a zeci de scrieri literare, publicate la edituri precum: Limes, Ecou Transilvan, Napoca Star, Colorama, acreditate cultural sub tutela Multicultural Business Institute și promovate de Platforma „Valori Românești”, dintre care amintim cu prioritate volumele:

1. Caleidoscop existențial
2. În numele iubirii
3. Izvoarele sufletului meu:dor de mama
4. Nemuritorii: Legende din eternul românesc
5. Balade amare (social-politice)
6. Alegorii din Dumbrava Albă
7. Reflecții din pandemie

Dar dincolo de orice validare socio-profesională din partea lumii noastre, un adevărat creator de valori se remarcă prioritar prin capacitatea de a trăi în profunzime fiecare clipă a vieții, de a se lăsa pătruns și de a pătrunde el însuși esența realităților înconjurătoare, de a reflecta prin propria simțire imaginea omenescului aflat în noi toți, și apoi de a transmuta la nivelul operei de artă experiențele primare ale existenței cotidiene. De aceea mereu și întotdeauna mediul de viață a fost pentru artist cel mai bun atelier de inspirație și creație, de multe ori poate chiar mai valoros decât un regat pentru principi și cavaleri, fapt pentru care vă lăsăm în continuare în compania autorului să ne facă un tur de orizont al împărăției sale, generatoarea – trup și spirit – a identității sale actuale, de scriitor.

 

M-am născut și am crescut, până la vârsta de doisprezece ani, în satul Oțeleni, comuna Hoceni, județul Vaslui, într-o zonă din Podișul Central Moldovenesc, cu importante conotații istorice, satul fiind situat la o aruncătură de băț de baștina primului Domnitor al României Alexandru Ioan Cuza – satul Bărboși(în care s-a născut și mama mea Tasia) –, precum și de cea a marelui cărturar iluminist și Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir – satul Urlați. Zona se circumscrie unei arii istorice mai largi, între Huși și Bârlad, descrisă cu măiestrie de Mihail Sadoveanu în al său „Neamul Șoimăreștilor”. 

Copilăria mea, despre care voi scrie cândva mai multe, dar la care fac referire și în multe din poeziile pe care le-am scris deja, s-a petrecut în Oțeleni și în Bărboși și a fost una cu nimic mai prejos decât cea a lui Ion Creangă, atât de frumos descrisă în ale sale „Amintiri din copilărie”.

Deși simplu țăran, tatăl meu Ștefan provenea dintr-o familie răzășească, știutoare de carte și cu talent lăsat de la Dumnezeu în ale cântatului. Așa se face că de mic copil, în serile petrecute în familie, pe la nunți, cumătrii și onomastici, dar și la munca câmpului, am ascultat și am absorbit ca un burete, de la tata, o serie întreagă de melodii populare cât și piese culte, corale și liturgice, pe care tata le învățase din copilărie, dar și din perioda stagiului militar, când fusese solist al formației artistice a unității de jandarmi din Dej, din care a făcut parte timp de trei ani. Când la școală au început să mi se predea primele noțiuni de literatură și muzică, eu știam deja cântecele de sărbători cu „Steaua”, „Haiducii”, apoi „Sara pe deal”, „Pe lângă plopii fără soț”, „De ce nu-mi vii” etc, pe versurile lui Mihai Eminescu, sau „El Zorab”, „Numai una”, „La Oglindă” pe versurile lui George Coșbuc, „Bătrânii” pe versurile lui Octavian Goga și altele.

N-am să pot uita vreodată cum, într-o zi însorită de primăvară, tata înfigea araci în via din grădină și cânta cu vocea lui inconfundabilă: „Eu ți-am iubit ochii tăi,/De când erau mititei,/Mititei și drăgălași/Și-acum pleci milităraș….”

La porunca bunicii mele dinspre tata, Ileana(Chiruțoaia), următoarea periodă din viața mea, clasele a VII-a și a VIII-a, am petrecut-o la Iași, între 1977 și 1979, pe strada Eminescu nr.12, găzduit fiind de mătușa mea Natalia(Natașa), sora mai mică a tatei, în locuința sa din casa veche, naționalizată, lipită de vestita „Bolta Rece” dar și de poveștile cu foștii și iluștrii săi mușterii – Eminescu, Creangă, Păstorel Teodoreanu etc. Mititica dar ambițioasa și bătăioasa mea bunică își dăduse toți cei cinci copii la școală, înainte de cel de-al doilea război mondial, muncind din greu pentru asta, iar pe fiul cel mare Constantin(Costică) îl pierduse, fiind dat dispărut la Cotul Donului. Ea l-a plâns cu lacrimi amare timp de patruzeci și patru de ani, până la moartea ei. „Dacă nu luați băiatul la Iași, ca să-nvețe carte și să nu rămână nevolnic în sat, la mine să nu mai aveți ce căuta, niciodată!” – le-a poruncit bunica odraslelor ei, acum domni la oraș, Gheorghe și Natalia, care-mi erau și nași de botez și eu le spuneam „nanul” și „nana”.

În fiecare lună, pe adresa de la Iași sosea un mandat poștal cu două-trei  sute de lei, din pensia bunicilor și de la tata, plus pachete cu alimente etc. Anual, mai de mult nu doar de atunci, de Crăciun, unchii mei aveau de la bunicul și de la tata un porc și un butoi de vin, etc. Așa și-a ținut bunica Ileana familia unită!

Așa am deschis ochii în lume, urmând ultimii doi ani de gimnaziu la școala „Vasile Alecsandri” și vizitând toate marile obiective și lăcașuri culturale ale Iașului – maestuosul Teatru Național cu statuia maestrului Alecsandri în față, pe lângă care treceam zilnic în drum spre școală, Palatul Culturii cu cele 365 de încăperi și muzeele sale , Casa Dosoftei, Mitropolia Moldovei și celelalte minunate biserici monumente istorice – Sfântul Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi, Golia, Cetățuia etc, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” cu Sala pașilor pierduți și Biblioteca sa monumentală, Casa Pogor, Muzeul Sadoveanu, Parcul Copou cu Teiul secular al lui Eminescu și Muzeul Literaturii Române, monumentala „Râpa Galbenă” etc. Am locuit la doi pași de Bojdeuca lui Creangă din Țicău și am hălăduit adesea pe strada Sărărie. Obiceiul cântatului în familie s-a păstrat și în Iași, căci  Natașa compunea și interpreta romanțe și participa la toate edițiile „Crizantema de Aur” de la Târgoviște, unde a obținut mai multe premii.

Anturajul familial de la Iași a fost unul de muzicieni, literați, medici dar și de sportivi. Îmi amintesc cu plăcere cum nașul(nanul) Paul, soțul Natașei, fiind de origine oltean din Craiova și un împătimit al fotbalului, a invitat acasă, la masă, toată echipa Universitatea Craiova, în frunte cu Ion Oblemenco, care se aflau în Iași pentru un meci cu Politehnica Iași. Nu-mi venea să-mi cred ochilor!

Următoarea perioadă, poate cea mai importantă din viața mea, a fost între 1979 și 1983, când am urmat cursurile Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, un liceu militar cu profil de matematică-fizică, o pepinieră a armatei, urmat pe atunci numai de băieți, dar care avea – ca și acum – o tradiție și o garnitură de profesori excepționale. Pe mâna acestor oameni, sufletul meu tânăr, ca o bucată de humă – vorba lui Creangă – s-a transformat zi de zi, devenind din ce în ce mai mult ceea ce avea să fie un ofițer al Armatei Române. Îmi amintesc cu drag de profesorii mei de istorie și limba română, soții Popa Anghel și Floarea, care m-au apreciat și m-au îndrumat cu mare competență, astfel că, încă din anul I am fost olimpic la istorie și printre cei mai buni la limba și literatura română. Acum, în liceu, sub imperiul uriașei impresii eminesciene și a vârstei adolescentine, am scris și prima mea poezie, de dragoste evident – „Poveste de dragoste”. 

Din 1983 și până în prezent, urmând cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu și apoi cariera militară, de la gradul de locotenent până la cel de colonel, viața mea s-a petrecut exclusiv pe meleaguri ardelene(cu excepția vacanțelor petrecute de regulă în Moldova), mai întâi în Cluj Napoca, unde mi-am întemeiat și familia, dar și în Șimleu Silvaniei, unde am lucrat timp de unsprezece ani, iar apoi la Dumbrava. Atmosfera spirituală a fost și este cea specific ardelenească, definită de corifeii Școlii Ardelene, memorandiștii și a marii scriitori ardeleni pe care i-am pomenit mai sus, dar și de satul românesc ardelenesc autentic – Dumbrava – unde mi-am cumpărat o căsuță și unde-mi aștern acum, cu plăcere, gândurile pe hârtie. 

În timp, în paralel cu cariera militară, am urmat cursurile de licență, la zi, precum și postuniversitare și doctorale ale Universității Tehnice din Cluj Napoca, devenind inginer în construcții de mașini, specializat în materiale plastice și compozite, cursuri postuniversitare de conducere la Facultatea de Securitate și Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București și altele.

Pentru copilul ei Costică, pierdut pe front, bunica Ileana s-a răzbunat, în felul ei, veghind și crescând pentru țară un ofițer, adică pe mine. A fost mamă eroină și cea mai inteligentă, harnică și respectată femeie din satul ei, la acea vreme. Bunica avea o vorbă: „Să nu fii prost!”.

Poeziile și scrierile mele de peste timp, abordează teme cum ar fi: iubirea, dragostea de familie, de glie și de natură, moravurile sociale și politice, filozofia vieții etc. 

Scriu pentru că sufletul meu cântă și râde la sentimentul iubirii, frumuseței, bunătății și bunului simț, plânge de dorul celor dragi și de dezrădăcinare, suferă și se revoltă mereu din cauza nedreptăților, lăcomiei, hoției, prostiei, îngâmfării, minciunii, degradării umane din lumea în care trăim. 

Scriu pentru că vreau să înțeleg cât mai bine și să împărtășesc și altora adevărata natură a relației omului cu Dumnezeu și cu Cosmosul, din care facem parte cu toții.

 

       Ștefan Cotae

Dumbrava, 16 decembrie 2019